IX.1 Ergonomie aplicativă – trecut, prezent și viitor

SUSANA GEANGALĂU*

Asociația ECOFOREST Neamț, Piatra Neamț, România

ecoforestnt@yahoo.com

 Abstract: Lucrarea marchează cele mai importante progrese înregistrate, precum și numeroasele provocări imperative în domeniul ergonomiei și al profesiei de ergonomist pe drumul dezvoltării și consolidării acestuia. Dincolo de unele considerații retrospective, lucrarea prezintă, de asemenea, numeroase preocupări, dezvoltări științifice sau practici folosite în domeniul ergonomiei. În acest context, lucrarea pune în evidență, totodată, experiența Școlii noastre de ergonomie, inclusiv acțiunile sau demersurile întreprinse în cadrul Mișcării naționale de ergonomie, care au dus în cele din urmă la îndeplinirea cu succes a principalelor obiective din cadrul Proiectului privind profesia de ”ergonomist”. Pentru a înțelege prezentul și viitorul ergonomiei este necesar să înțelegem trecutul acesteia,  evoluția ergonomiei pe plan mondial, să cunoaștem premisele și evoluția ergonomiei în țara noastră, stadiul actual al acesteia, precum și contribuția adusă ergonomiei în prezent prin îndeplinirea obiectivelor Proiectului privind profesia de Ergonomist.

 Cuvinte cheie: ergonomie; ergonomist; standard ocupațional; educație ergonomică; certificare națională; mișcare națională.

  1. APARIȚIA ȘI DEZVOLTAREA ERGONOMIEI

„A învăța pentru viitorul ergonomiei
presupune întotdeauna, a analiza prezentul
pe baza trecutului.”

                                                             KLAUS JOACHIM ZINK

 Pentru a înțelege cât mai deplin stadiul sau conținutul actual al Ergonomiei, este necesar să cunoaștem cum a apărut și s-a dezvoltat Ergonomia; ca și alte științe, nici ergonomia nu a apărut pe neașteptate, ci este rezultatul unei lungi evoluții istorice. Pentru a înțelege prezentul și viitorul Ergonomiei, este necesar să înțelegem, în primul rând, trecutul acesteia. În ceea ce ne privește, aderăm cu convingere și fără rezerve la opiniile acelor specialiști care subliniază importanța retrospectivei pentru o evaluare cât mai cuprinzătoare a prezentului și viitorului Ergonomiei.

În opinia profesorului emerit Erik Hollangel [1], specialist danez cu recunoaștere internațională, Ergonomia, ca orice altă știință, trebuie să-și evalueze cât mai obiectiv trecutul, pentru a realiza o analiză cât mai pertinentă a prezentului, în vederea identificării direcțiilor de dezvoltare a Ergonomiei în viitor. Este nu numai înțelept ci și util și practic ca dezvoltarea istorică a unui domeniu științific, să constituie o bază importantă pentru înțelegerea evoluției viitoare a domeniului.

Din aceste considerente prima parte a lucrării și-a propus să ofere o succintă perspectivă asupra trecutului ergonomiei; aceasta poate folosi atât pentru o mai bună înțelegere a prezentului, cât și pentru a anticipa ceea ce trebuie făcut sau la ceea ce este posibil să se întâmple.

  1. STADIUL ACTUAL AL ERGONOMIEI

 Referindu-ne la stadiul actual al Ergonomiei și dacă explorăm literatura de specialitate constatăm că, în prezent,  nu există o istorie  a ergonomiei pe deplin elaborată [2,3] iar întrebările care se pun depășesc cu mult răspunsurile oferite.

În același timp și în cazul Ergonomiei, precum și în multe alte noi discipline, poate fi identificat un număr mai mare sau mai mic de precursori sau înaintași care au pregătit apariția, dezvoltarea și recunoașterea ulterioară a Ergonomiei. De exemplu, primele observații asupra aptitudinilor și mișcărilor omului sau a segmentelor corpului, au fost efectuate de Leonardo da Vinci, considerat primul Ergonomist datorită multidisciplinarității sale științifice și a preocupărilor sale permanente care vizau exercitarea, dezvoltarea, înlesnirea sau ușurarea activităților omenești. Da Vinci a încercat să descrie proporțiile ființei umane ”perfecte”, care să corespundă cu o viziune antropometrică: omul ca centru al Universului [3].

De asemenea, într-o comunicare prezentată la Academia franceză și intitulată Memoriu asupra forței omului, fizicianul Charles A. Coulomb (1785) propune o metodă de evaluare a cantității de muncă necesară în diferite profesii. Din această perspectivă, Charles A. Coulomb introduce noțiunea de durată de efort, studiază ritmurile de muncă și încearcă să determine încărcătura optimă care să țină cont de condițiile de muncă.

Din punct de vedere practic, se apreciază de asemenea, că preocupările în domeniul Ergonomiei, au fost și sunt evidente deoarece, de-a lungul istoriei, diversele civilizații au folosit și folosesc în proiectele lor metode ergonomice. Prin urmare, ergonomia a fost, întotdeauna, o preocupare încă de la începuturile omenirii; interesul pentru ergonomie, pentru simplificarea și ușurarea muncii, poate fi observat în istorie, iar apariția și dezvoltarea Ergonomiei au o legătură strânsă cu evoluția nevoilor societății. 

  1. EVOLUȚIA ERGONOMIEI PE PLAN MONDIAL

 Pentru a putea aprecia evoluția și stadiul preocupărilor în domeniul Ergonomiei în țara noastră este necesar să prezentăm câteva considerații și să desprindem unele semnificații privind evoluția preocupărilor în domeniul Ergonomiei pe plan mondial.

Apărută la mijlocul secolului al XX-lea, Ergonomia a avut la început, în primii 10-12 ani (1949-1961) o evoluție mai lentă, ca urmare a concepțiilor conservatoare ale științelor participante în constituirea acesteia, care își creaseră un domeniu propriu de cercetare și nu renunțau cu ușurință la pozițiile câștigate.

Un rol hotărâtor în rezolvarea acestei dispute l-a avut zborul cosmic care a determinat asocierea mai multor domenii științifice: (biologie, medicină, psihologie, antropologie etc.) pentru cercetarea problemelor noi, interdisciplinare, pe care le ridică precum și pentru stabilirea posibilităților de suportare a zborului cosmic de către om.

Acest moment istoric din evoluția tehnicii moderne a dat un impuls puternic cercetărilor Ergonomice, care au fost extinse apoi în industrie și a stârnit un interes general, manifestat prin Congresele Asociației Internaționale de Ergonomie – (IEA), asociație constituită la Oxford, în aprilie 1959 precum și congresele anuale ale Societății de Ergonomie de Limbă franceză, care a fost creată în 1963 și în anul 1986 avea circa 350 de membri. [4]

La scurt timp s-au organizat societăți similare intr-o serie de alte țări, printre care: SUA, Franța, Rusia, Germania, Belgia, Olanda, Suedia etc. În aceste condiții, Asociația Internațională de Ergonomie (AIE) reușește să organizeze în  anul 1961, la Stckholm, Primul Congres Internațional de Ergonomie [3] unde s-a căzut de acord asupra termenului de Ergonomie și s-au stabilit unele linii de acțiune ale ergonomiei ca, de exemplu, analiza ergonomică a locului de muncă și a mediului de muncă.

În următoarele decenii se fac eforturi semnificative pentru propagarea acestui nou domeniu științific interdisciplinar, precum și pentru abordarea integratoare, holistică, a acestuia. Prin urmare, Ergonomia reușește să se impună pe plan mondial fiind percepută tot mai mult ca efectul mai multor cauze și totodată cauza unor orientări noi în unele științe mai vechi.

 Astfel, la fiecare trei ani, au fost organizate Congrese ale Asociației Internaționale de Ergonomie a căror tematică marchează evoluția cronologică a progreselor obținute în domeniul Ergonomiei. Faptul este ilustrat și de extinderea preocupărilor de ergonomie în întreaga lume.

  1. VIITORUL ERGONOMIEI

 În ceea ce privește viitorul Ergonomiei, problematica acestuia, a constituit subiect de dezbateri inclusiv in cadrul lucrărilor celui de al 19-lea Congres Trienal al Asociației  Internaționale de ergonomie (2015, Melbourne, Australia [5] deoarece specialiști în domeniu (Robert și Brangier, 2015) referindu-se la perspectivele Ergonomiei au afirmat: ”În perspectivă obiectivul major al ergonomiei constă în participarea activă la definirea și organizarea viitorului pentru îmbunătățirea sau schimbarea lui.”

Preocupările privind viitorul Ergonomiei reapar, de asemenea, în numeroase lucrări sau sondaje relevante, precum și în cele mai frecvente opinii ale unor numeroși autori care au formulat  o serie de provocări cu care ergonomia se va confrunta în viitor [6] ca de exemplu:

  • problemele globale au importanța lor pentru viitorul ergonomiei (Sugiyama, 1976);
  • viitorul Ergonomiei depinde de consolidarea a ceea ce s-a întâmplat sau ceea ce a fost deja obținut în acest domeniu (AIE, 1976; Christiansen, 1976);
  • ergonomia trebuie să-și îmbunătățească imaginea ca disciplină și profesie, să-și extindă domeniile de aplicabilitate și să-și asigure resursele umane necesare (Singleton, 1976; Mital, 1987; Salvendy, 1989; Shackel, 1991);
  • este necesar ca Ergonomia să facă cu profesionalism mai mult decât a făcut, deja, cu succes (Small, 1978); în contextul acestor preocupări, la îndemnul lui Arnold Small, s-a înființat, în anul 1978, Comitetul pentru Viitorul Factorilor Umani.
  • cercetările viitoare în domeniul ergonomiei trebuie să fie relevante și să țină pasul cu dezvoltarea tehnologiei (Shackel, 1996)
  • necesitățile viitoare ale ergonomiei trebuie să aibă în vedere nevoile adaptării la schimbările în tehnologie și în metodele de muncă (AIE, 1976; Corlett, 1997);
  • ergonomia trebuie să ofere un avantaj competitiv în toate situațiile în care este utilizată (Broadbent, 1961);
  • în perspectivă, Ergonomia va avea în vedere identificarea nevoilor umane și anticiparea proiectării acelor produse și servicii care să satisfacă nevoile respective (Robert și Brangier, 2015);
  • succesul Ergonomiei în viitor va depinde de specificul sau particularitățile pieței în care se va situa (Spencer, 1985)
  • în viitor, Ergonomia va opera într-o piață care va stimula nevoile umane și va solicita produse cu mai multe funcții, mai eficiente și mai utilizabile (Robert și Brangier, 2015);
  • elaborarea unui model al maturității Ergonomiei care să permită o cât mai relevantă evaluare a sustenabilității acesteia;
  • pe baza istoriei și a contribuțiilor sale contemporane este necesar ca ergonomia să se dezvolte și să se maturizeze în viitor ca una dintre cele mai importante științe moderne (Wilson, 2000);
  • consolidarea în viitor a ergonomiei ca știință și profesie impune, totodată, sporirea preocupărilor și accentuarea interesului profesioniștilor în legătură cu bazele științifice ale condiției umane, și ale muncii noastre (Chung și colab., 2015) [7]
  • în viitor, în domeniul ergonomiei este necesară o colaborare internațională sporită (Kogi, 1991)

Accentuarea unor asemenea provocări cu care se confruntă ergonomia necesită, mai mult ca oricând, promovarea unor dezbateri științifice sau academice autentice privind viitorul Ergonomiei care, pentru țara noastră, vor avea dimensiuni sensibil amplificate de teoria și practica existentă în domeniul Ergonomiei.

  1. PREMISELE ȘI EVOLUȚIA ERGONOMIEI ÎN ROMÂNIA

 Premisele ergonomiei în România sunt marcate de  numeroase cercetări în domenii clasic constituite ca, de exemplu: medicina muncii, fiziologia și psihologia muncii, sociologia, igiena și protecția muncii, securitatea și sănătatea în muncă, organizarea producției și muncii, care au dus la soluții și aplicații practice cu caracter ergonomic încă cu mulți ani înainte de apariția termenului de ergonomie, dar care au menținut tendința de acumulare a datelor și de însumare și formulare separată a rezultatelor, fără a exista o concordanță între acestea.

Primele laboratoare psihotehnice au fost organizate, între anii 1924 și 1925 pe lângă Universitățile din Cluj și București, de către profesorii F.I. Ștefănescu-Goangă și C. Rădulescu-Motru. Unul dintre primele laboratoare de psihotehnie a fost și cel înființat în 1925 de Societatea de tramvaie din București (STB).

În anul 1927 este înființat, la inițiativa Uniunii Generale a Industriașilor din România (UGIR), Institutul Românesc de  Organizare Științifică a Muncii (IROM). Primul număr al Buletinului IROM, apărut în același an, deschide posibilitatea dezbaterilor asupra problemelor legate de organizarea științifică a muncii și era, totodată, un mijloc de informare în străinătate.

În anul 1935 se înființează Serviciul Psihotehnic al Casei Centrale a Asigurărilor Sociale pentru Prevenirea Accidentelor de Muncă. După anii ’50, au apărut probleme noi legate de introducerea unei tehnologii moderne, fiind inițiate studii și cercetări ergonomice și de psihologie inginerească.

A urmat înființarea primelor instituții psihotehnice, în cele mai mari centre universitare din perioada respectivă, și anume: București, Cluj, Iași și Timișoara. În anul 1968 se înființează Laboratorul de Psihologie de la Combinatul Siderurgic Reșița, care în câțiva ani devine unul dintre cele mai mari laboratoare din Sud-Estul Europei. Multe din metodele folosite în aceste laboratoare de psihologie industrială, care, rând pe rând, au luat ființă în ramurile siderurgiei (Galați, Târgoviște, Slatina, Cluj-Napoca, București), chimiei (Făgăraș, Sinești), industriei ușoare (Timișoara, București, Brașov), energeticii (București, Craiova, Pitești). În anul 1970, s-a înființat Laboratorul Factori Umani și Ergonomie în cadrul Institutului de Cercetare al MTTc.

Primele cursuri de Ergonomie cu denumire și conținut consacrate au fost predate, pe scară largă, în țara noastră, cu sprijinul Biroului Internațional al Muncii, în anul 1967, la Centrul de perfecționare a pregătirii cadrelor de conducere din economie și administrație (CEPECA). În aceeași perioadă, studenții Facultății de Economia Industriei din cadrul Academiei de Studii Economice București, primeau primele noțiuni de Ergonomie, preocupare care se regăsește și astăzi, ca urmare a introducerii, pentru prima dată în învățământul superior din țara noastră, în cadrul Programelor de master din Facultatea de Management, a modulului de ”Ergonomie organizațională”, ceea ce constituie recunoașterea oficială nu numai a noilor cerințe și exigențe în planul cunoașterii și dezvoltării Ergonomiei, ci și a importanței programelor de educație și formare în Ergonomie, ca precondiție pentru competență în domeniu, promovate de importante universități ale lumii.

Pe plan național, în februarie 1968, a fost organizat la București Primul Simpozion de Ergonomie, iar în anul 1969, IDT publică primele sinteze documentare în domeniul Ergonomiei. În anul 1971, au fost organizate primele cursuri de specializare în Ergonomie, pentru medici, psihologi, economiști, organizatori ai producției, finalizate în proiecte cu conținut ergonomic. Necesitatea reunirii eforturilor tuturor acelora cu preocupări în domeniul ergonomiei a determinat organizarea, in septembrie 1971, a primei Conferințe naționale de Ergonomie, care a dat un puternic impuls cercetărilor și preocupărilor în domeniul Ergonomiei.

O contribuție de seamă la realizarea unui larg schimb de informații, opinii și experiențe în domeniul ergonomiei, a adus-o și prima Conferință Internațională de Ergonomie de la București, din luna septembrie 1974, organizată de Ministerul Muncii în colaborare cu Biroul Internațional al Muncii continuând apoi principalele manifestări științifice cu caracter ergonomic.

 Din cele prezentate, rezultă că în țara noastră s-au produs unele modificări structurale în preocupările de ergonomie și în ordinea de prioritate pe domenii a acestora și au existat unele asemănări de orientare pe domenii, față de situația de pe plan mondial.

Cu toate acestea, rezultatele obținute în țara noastră, în domeniul ergonomiei au reprezentat și reprezintă numai o experiență pozitivă și un punct de referință de la care a fost necesar să se treacă în cadrul unei Mișcări Naționale la acțiuni programatice și sistematice de dezvoltare și consolidare  atât în domeniul ergonomiei cât și a profesiei de ergonomist în țara noastră.

În consecință, urmare a numeroaselor inițiative sau demersuri în cadrul Mișcării Naționale din domeniul ergonomiei, un prim obiectiv pe deplin justificat și deja realizat l-a constituit actualizarea Clasificării Ocupațiilor din România (COR), prin introducerea profesiei/ocupației de ”Ergonomist”, statut deja recunoscut de asociațiile sau societățile internaționale de ergonomie și practicată în numeroase țări ale lumii.

O mențiune inedită se impune în legătură cu faptul că la baza inițiativelor și demersurilor intreprinse, a stat lucrarea – Ergonomie organizațională[8], apărută în Editura Economică și coordonată de Prof. univ. emerit dr. Aurel Manolescu, lucrare de referință, consacrată unui domeniu științific interdisciplinar unitar dar deosebit de complex, cu o problematică mai puțin cunoscută și uneori eronat interpretată și insuficient abordată.

În egală măsură, a fost valorificată experiența pozitivă a școlii românești în cadrul căreia, o contribuție deosebită au avut-o numeroși înaintași, specialiști în domeniu, ca de exemplu: V. Anghelescu, GH. Iosif, I. Mihăilă, L. Popescu, I. Pugna, G. Rangu și actuali C. Roșca, A. Dragici, S. Irimie, V. Firescu și A. Manolescu și, în mod deosebit, regretatul Prof. Univ. Dr. Petre Burloiu, ctitori recunoscuți de școala ergonomică. Prin evocarea acestor precursori care au contribuit la dezvoltarea ergonomiei ca știință și profesie, ne facem o firească și plăcută îndatorire de a resimți bogăția de sensuri și semnificații ale faptului că, în general, unde ne aflăm astăzi, se datorează, în mare parte, înaintașilor noștri.

Eforturile pentru realizarea lucrării ”Ergonomie organizațională” au fost stimulate, în mare măsură, de sprijinul deosebit primit din partea conducerii Facultății de Management și a Departamentului de Management din cadrul Academiei de Studii Economice care au acceptat introducerea în programele de master a disciplinei Ergonomie organizațională, ceea ce constituie o recunoaștere oficială a noilor cerințe și exigențe în planul cunoașterii și al calității educației în ergonomie ca precondiție pentru competență în domeniu, care trebuie sa fie în concordanță, cât mai deplină, cu gândirea științifică contemporană.

În același timp, la nivel național,în Asociația ECOFOREST Neamț – ONG, Ergonomia a fost susținută, din anul 1985 și în prezent, prin Președintele Asociației, Doamna Dr. ec. Susana Geangalău, Membru Titular al Academiei Oamenilor de Știință din România, care a prezentat, în fiecare an, lucrări științifice din diferite domenii [9-12], cu prioritate din Ergonomie, în cadrul Sesiunilor Științifice organizate de Conducerea Academiei Oamenilor de Știință din România și de Filiala acesteia din Piatra Neamț.

  1. PROIECT PRIVIND „PROFESIA DE ERGONOMIST” – partea practică

 „Misiunea Ergonomiei este veșnică.
 Ea nu se va încheia niciodată, atât timp
cât vor fi oameni pe pământ.”

EC. SUSANA GEANGALĂU

Opțiunea pentru un asemenea Proiect este rezultatul următoarelor aspecte:

  • Evoluțiile recente în domeniile micro, meso și macroergonomiei.
  • Preocupările sistematice pe plan mondial privind potențialul și valoarea Ergonomiei la succesul competițional și sustenabil al organizațiilor moderne.
  • Recunoașterea, de către un număr din ce în ce mai mare de companii sau firme a nevoii de formare în Ergonomie a angajaților lor.
  • Interesul manifestat de numeroși universitari, cercetători, antreprenori, asociații profesionale, practicieni, precum și reprezentanți ai mediului de afaceri pentru problematica ergonomiei.
  • Necesitatea îmbunătățirii cadrului legal în domeniul securității și sănătății în muncă prin introducerea unor prevederi adecvate și explicite cu privire la luarea în considerare a cerințelor ergonomiei și a standardelor asociate

În consecință, urmare a Protocolului de colaborare încheiat în data de 23.01.2017, între Asociația ECOFOREST Neamț (AEN) reprezentată de Doamna dr. ec. Susana Geangalău în calitate de Președinte și Coordonator de proiect și Academia de Studii Economice București (ASE) reprezentată de Domnul Prof univ. dr. Nicolae Istudor în calitate de Rector și de Domnul Prof. univ. emerit dr. Aurel Manolescu în calitate de Coordonator al proiectului precum și al demersurilor întreprinse pe parcursul ultimilor ani, au fost realizate următoarele obiective din cadrul Proiectului privind profesia de ergonomist”:

  • Introducerea profesiei/ocupației de „ergonomist” în Clasificarea Ocupațiilor din România (COR). Codul profesiei de „ergonomist” este 226309.
  • Decizia Direcției Politici de Ocupare, Competențe și Mobilitate Profesională din cadrul MMIJ (Decizia Nr.2155/12.01.2017)
  • Ordin Comun al Ministrului Muncii și Justiției Sociale și Președintelui Institutului Național de Statistică (O. Partea I/Nr.229/04.04.2017)
  • Elaborarea ”Standardului Ocupațional – SO” pentru profesia de ”ergonomist”
  • Validarea Standardului – Asociația Națională a Comitetelor Sectoriale din România – ANCSR (Data validării 06.10.2017)
  • Aprobarea Standardului – Autoritatea Națională pentru Calificări – ANC (Decizia 1385 din 18.12.2017)
  • Certificarea profesională în ergonomie, având în vedere prevederile Comitetului de Educație și Formare al Asociației Internaționale de Ergonomie;Bordul de Certificare în Ergonomie Profesională; Modelul Formării Ergonomistului.
  • Ordinul 1151/4115/2018 al miniștrilor Muncii și Justiției Sociale și Educației Naționale privind Lista specializărilor și a perfecționărilor pentru care se pot organiza programe de formare profesională finalizate cu certificate de absolvire cu recunoaștere națională pentru absolvenții de studii universitare.

Notă: În anexa care face parte integrantă din prezentul ORDIN profesia/ocupația dec ergonomist se regăsește la poziția 126.

  • Prevederile următoarelor instituții internaționale

În prezent ne aflăm în situația derulării unui alt obiectiv, la fel de important, din cadrul Proiectului amintit și anume „Certificarea profesională în ergonomie”.

În acest context, menționăm faptul că la baza colaborării, între Asociația Ecoforest Neamț și Academia de Studii Economice București, în cadrul Proiectului invocat, a stat lucrarea „Ergonomie organizaționalăapărută în Editura Economică sub coordonarea Domnului Prof. univ. emerit dr. Aurel Manolescu, lucrare de excepție, Premiată de Academia Română, consacrată unui domeniu științific interdisciplinar, deosebit de complex, care tratează o problematică relativ nouă și cu recunoaștere internațională, dar mai ales cu un viitor cert.

  • Sprijinul susținut pe plan local pentru promovarea ergonomiei

Pe plan local, un sprijin pentru promovarea continuă a ergonomiei, am obținut din partea Camerei de Comerț și Industrie a județului Neamț, cu prilejul adunărilor generale și altor evenimente cu care membrii Camerei au fost informați. În cadrul evenimentelor respective au fost prezentate avantajele pe care le obțin întreprinzătorii prin aplicarea cerințelor ergonomiei cu privire la rezultatele pe care le obțin ergonomiștii din țările europene și din alte țări. În același timp, Asociația ECOFOREST Neamț a promovat Ergonomia cu prilejul cursurilor de formarea profesională a adulților, introducând în suportul de curs, informații și exemplificări specifice aplicării ergonomiei în toate domeniile de activitate: unități economice, instituții, ONG-uri, societatea civilă și gospodăriile populației, considerând că ergonomia este o „știință pentru toți”.

  • Pe plan național

Pe plan național, am colaborat îndeaproape și am primit un sprijin efectiv din partea celor mai importante instituții naționale sau asociații profesionale, care au argumentat sau fundamentat în cadrul acțiunilor sau demersurilor noastre, necesitatea promovării și dezvoltării ergonomiei din rațiuni științifice strict obiective, de exemplu: Academia de Studii Economice București (ASE); Academia Oamenilor de Știință din România (AOȘR) și Filiala Piatra Neamț a AOȘR; Asociația Generală a Economiștilor din România (AGER); Asociația Generală a Inginerilor din România (AGIR); Institutul Național de Cercetări Științifice pentru Muncă și Protecție Socială (INCSMPS); Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Muncii ”Alexandru Darabonț” (INGDPM); Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Minieră și Protecție Explozivă Petroșani (INCDINSEMEX); Asociația Națională a Comitetelor Sectoriale din România (ANCSR); Autoritatea Națională pentru Calificări (ANC); Ministerul Educației Naționale (MEN); Ministerul Muncii și Justiției Sociale (MMJS). Suntem recunoscători prestigioaselor Academii, Asociații, Institute, Autorități Naționale pentru Calificări (ANC) și Ministere pentru susținerea profesiei de ergonomist, fără de care șansele noastre ar fi rămas fără efect.

În același timp, la nivel național, Asociația ECOFOREST Neamț – ONG a fost susținută prin Președintele acesteia, Doamna Dr. ec. Susana Geangalău, din anul 1985, respectiv de la data înființării Filialei Piatra Neamț a Academiei Oamenilor de Știință din România – AOȘR, la care a contribuit ca secretar științific activ, iar în anul 2007 a primit titlul de Membru Titular al AOȘR. În această perioadă am prezentat lucrări științifice [9-12] din diferite domenii de activitate științifică inspirate din studiile și activitatea de zi cu zi la AEN, dar întotdeauna prioritatea a fost domeniul ERGONOMIEI, domeniul MANAGEMENTULUI teoretic și aplicativ.

 Lucrările științifice au fost prezentate în cadrul Secției IX- Științe economice, juridice și sociologice, având ca Președinte de Secție pe regretatul Prof. univ. dr. Marius Băcescu și apoi pe Prof. univ. dr. Nicolae Dănilă care este și în prezent. În cadrul acestei Secții a primit încurajări și soluții cu privire la continuarea preocupărilor în domeniul ergonomic, ca știință de viitor.

Dar suportul major a venit din partea Președintelui Academiei Oamenilor de Știință din România, Gen (r) prof. univ. dr. Vasile Cândea din partea căruia am primit încurajări pe linie profesional -științifică, pretinzând lucrări de înaltă competență intelectuală. Am fost vizitați, cel puțin o dată pe an la sediul asociației noastre, unde a ținut adevărate seminarii cu salariații AEN și în care domeniul ergonomiei era prioritar. A fost o persoană modestă, cu multă bunăvoință și atașament pentru AEN. A plecat de curând dintre noi și ne lipsește, dar noi îi continuăm, cu deosebit respect, povețile sale: ”nu vă abateți de la ergonomie, care este de viață lungă”. Aceasta este colaborarea de ani de zile a Asociației ECOFOREST Neamț cu Academia Oamenilor de Știință din România.

  • În plan diversificat

 În plan diversificat, am avut legături strânse cu importante Universități din țară, ca de exemplu Timișoara, Iași, Cluj, inclusiv cu reprezentanți ai mediului de afaceri interesați de cunoașterea și promovarea atât a profesiei cât și a domeniului ergonomic, cât și aplicarea ergonomiei în gospodăriile lor de acasă, din orașe și din comune/sate. În același timp, profunda noastră gratitudine se îndreaptă către prestigioasele Universități de la Timișoara, Cluj-Napoca, Iași, cu care am avut legături de bună colaborare în toată perioada de desfășurare a proiectului dar și cele cu care ne-am consultat telefonic sau pe e-mail referitor la Proiectul privind profesia de ergonomist, de la Universitatea Petroșani, Universitatea din Suceava, Facultatea de Silvicultură, Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași etc.

 Pe plan local  am primit un sprijin real și continuu din partea Domnului Președinte Mihai Apopii și a Doamnei Director General Elena Miron ai Camerei de Comerț și Industrie Neamț  pentru promovarea Ergonomiei atât în mediul de afaceri cât și în toate celelalte domenii.

  1. CONCLUZII

 Inițiativele și demersurile noastre întreprinse în cadrul Mișcării Naționale din domeniul Ergonomiei și prezentate succint în cadrul acestei lucrări – document, au fost materializate, printr-un efort de echipă și în colaborare cu Academia de Studii Economice București în elaborarea Standardului Ocupațional pentru Educație și formare profesională pentru ocupația de Ergonomist, aprobat de Autoritatea Națională pentru Calificări, care se află publicat pe site-ul ANC. Menționăm că Standardul Ocupațional (SO) invocat a fost Avizat favorabil de Asociația Națională a Comitetelor Sectoriale din România (ANCSR) precum și de cele mai importante Institute Naționale de Cercetări de profil, sau de Asociații Profesionale reprezentative din România.

De asemenea, dincolo de obiectivul permanent pentru educația și formarea în ergonomie, în prezent, se află în derulare un alt obiectiv, la fel de important, din cadrul Proiectului privind profesia de ergonomist, și anume ”introducerea în legislația muncii a unor prevederi adecvate și explicite cu privire la implementarea cerințelor în ergonomie, ceea ce reprezintă, expresia eforturilor de modernizare și europenizare a activităților din cadrul economiei noastre naționale”. Prin urmare, opțiunea pentru Proiectul privind profesia de ergonomist, are la bază rațiuni științifice, strict obiective, iar îndeplinirea tuturor obiectivelor constituie o provocare majoră care trebuie să ne anime, să ne motiveze, să ne onoreze, și nu în cele din urmă, să ne responsabilizeze.

În acest context, ne exprimăm, admirația profesională, recunoștința și mulțumirile cuvenite, tuturor specialiștilor din diferitele domenii de activitate, care, având o atitudine onestă, proactivă și formulând observații și propuneri pertinente, ne-au susținut și ne susțin cu determinare și profesionalism.

  REFERINȚE

[1] E. Hollnagel, 2014), Human factors/ergonomics as a systems discipline? ”The human use of human beings” revisited, Applied Ergonomics, No.45, p.40-44.

[2] G. Salvendy, 2006), Handbook of human factors and ergonomics, Third Edition, John Wiley &Sons, Inc.

[3] L.J.F. Álvarez, 2008), Ergonomía y psicosociología aplicada. Manual para la formación del especialista, 11ͣ edición, Editorial: Lex Nova, España.

[4] de Montmollin M., 1986. L’Ergonomie, Éditions La Découverte, Paris

[5] Proceedings of the 19 Triennial Congress of the IEA, 9-14 August 2015, Melbourne, Australia.

[6] N.A. Stanton, R.B. Stammers, 2008), Bartlett and the future of ergonomics, Ergonomics, Vol.51, No. 1, pp. 1-13

[7] A.Z.Q. Chunga, A. Williamson, 2018, Theory versus practice in the human factors and ergonomics discipline: Trends in journal publications from 1960 to 2010, Applied Ergonomics, Jan66, pp.41-57

[8] Aurel Manolescu, 2015 – „Ergonomie organizațională”, Editura Economică

[9] Susana Geangalău, 1998 – Agroturismul și locuința ergonomică, Editura Solteris, Piatra Neamț;

[10] Susana Geangalău, 2009 – Ergonomia – știință interdisciplinară cu impact pozitiv asupra calității vieții – Comunicare la al IV-lea Congres al Academiei Oamenilor de Știință din România, AOȘR, 15-17 octombrie 2009, publicată în volumul „Calitatea Vieții”, Editura Orizonturi Universitare, Timișoara;

[11] Susana Geangalău, 2011 – Ergonomia poate fi și știință și religie?, lucrare prezentată la Sesiunea Științifică de toamnă, cu tema „Știință, Religie și Societate” organizată în comuna Dorna Arini, județul Suceava în zilele de 23-24 septembrie 2011, Editura Academiei Oamenilor de Știință din România;

[12] Susana Geangalău, 2012 – Ergonomie aplicativă în sistemul ”OM – COMPUTER – MEDIU”, Editura Tehnopress, Iași;